Procesul de autocunoaştere, criza anilor 30, cu asta am să încep să spun că pe parcursul informaţiilor aflate din revistele Cosmopolitan s. a, cetăţenii sua, la împlinirea acestei vârste, femeile în special fac crize, bărbaţii în schimb nu prea se gândesc aşa de amănunţit şi nici nu cred că habar nu au toţi despre criza asta. Nu, nu este vorba despre crize financiare, fizice sau venerice, ci despre multe întrebări pe care trebuie să răspunzi părinţilor, în fata onglizii sau chiar la un interviu.
Ce poţi să îmi spui despre tine? Cele mai dese răspunsuri sau concluzii sunt clasicele, “nu vorbesc despre mine (deşi trebuie sau vrei) “, “ce vrei să afli”, “întreabă-mă orice” şi în special, “eu multe, dar tu”!
Intenţionat de către mama, persoana cea mai de treabă din lume şi în acelaşi timp foarte cicălitoare, să Îi răspund la unele întrebări despre integritate fie legate de şcoală sau muncă. Primele două sunt simple, ai şcoală sau ai muncă? Lucruri despre care majoritatea oamenilor tind să răspundă cu altceva. Lucruri pe care eu mă confrunt în faţa oglinzii, ce pot să spun despre mine. Vârsta împlinită 29 recent, mă apucă gândurile să încarc porcul pe ultima sută de metrii, să reuşesc să fug în afară ţării şi cu toţii ştim de ce. Deşi în ţara asta am învăţat cele mai dracii lucruri din lume, vreau să mai vorbesc şi altă limbă, una mai comodă căci romană nu este uşoară pentru oricine (aici mă includ şi eu). Cred că la 30 de ani ar trebui să ştii clar cine eşti, ce faci, ce gândeşti, ce acţionezi, însă mulţi omit să spună ce acţionează.
Mint mult despre viitorul lor şi se comportă aparent neplăcut sau încercând să facă orice să evite discuţia asta, pe motiv că nu este neapărată nevoie ştiut lucrurile astea.
Ce pot să spun despre mine, cea mai îndrăzneaţă întrebare chiar şi pentru mine. Modestie cât cuprinde, darv verificat din multe perspective, ai să observi multe lucruri făcute. Unii oameni nu poate să adauge la ceea ce vede vc face respectivul, aceea fiind muncă şi ei nefiresc să trecut prin aşa ceva, nu au ce zice prea multe despre ei.
În schimb nici să stau acasă 15 ani degeaba, cred că mi-ar fi plăcut şi mie să stau 1 an măcar. Munca îmi este amanta, care îmi fură 15 zile pe lună, cam de dimineaţă până după miezul nopţii, iar patul a devenit în ultimele 6 luni prieten şi nu mă plâng. în schimb cu banii nu mă înţeleg deloc, deşi îi primesc prieteneşte pe card şi cash. Mă descurc în viaţa de zi cu zi, deci mama spune că sunt responsabil oarecum. Matur oarecum copilăresc, încă dansez cu orele la un eveniment, în schimb nu beau alcool prea mult. Mă plictiseşte starea de ameţeală, pot să adorm sau să cad şi sunt prea serios, de fapt palid, nu vreau să zâmbesc şi am gropiţe. Iubitor, prea mult cred, în sensul că iubesc singurătatea, nu sunt gelos şi am probleme cu încrederea, o dau repede la joacă să vedem dacă merge în ouţ, sau rămâne prima parte. Nu am principii multe, că de restul clasicelor sunt încălcate de multe ori, dar moravurile nici bătut. Sarcastic rău de tot, nesuferit şi văzut arogant, drăguţ, atractiv (tot n am înţeles cum). Asta cu atracţia mi-i se pare fumata serios, demodată cumva şi dacă aveţi întrebări spuneţi vă rog, că sunt şi vorbăreţ din cauză că dacă taci, încep să zic lucruri ok. Toate par să sune prosteşti la un moment dat, deci clar sunt şi nebun, chiar sociopat de altfel. Un nebun necontrolat sau senil, ceva palpabil şi interesant, vorbăreţ tare. Cele mai des lucru care îl fac intenţionat greşit este să stau departe de oameni, chiar nu ştiu exact să vă spun de ce aşa.
Detest aşa de mult oamenii pe cât aşa de mult îi iubesc, oarecum şi asta. Mă contrazic de multe ori să văd dacă persoană din faţă este cu mine măcar atent dacă nu să şi reţină ceva. Îmi place să ştiu ce se întâmplă în jurul meu şi sunt foarte fixat cu asta. Să fiu atent sau să fi obsedat să simţi orice picătură de emoţie, deja cred că este psihotic, sau cum naiba o fi. Elegantă îmi place, nu am stat prea mult timp îmbrăcat cu un costum frumos fixat la şolduri, dar comportamentul de modă veche, aia cu respectul şi onestitatea sunt bine mersi. Astea sunt partea pe care o vezi prin ceea ce fac, acum revenind la întrebarea cu ce pot să spune despre mine, pe scurt vine aşa.
Sunt un tip răspunzător, corect şi la timp, certat cu somnul de mic copil şi isteţ, iar cu părere de rău băgăcios, naiv şi copilăresc, întruchipat într-un fost soţ bărbat. Părerea mea este că nu prea ştim toţi să înţelegem la ce ne referim, unii prieteni se rezumă la faptul că au 25 de ani, au terminat băncile facultăţii şi de 5-6 ani se distrează de parcă dansul şi cluburile îţi aduc experienţă la ceva, asta dacă nu cumva eşti dj sau în organizări.
După vârsta şi distracţie, unii spun merg la filme, teatru, opera chiar, concerte şi călătorii, sau doar îşi doresc. Cel mai bun prieten din ultima perioadă a vieţii mi-a spus odată cea mai mişto afirmaţie. “Frate, femeile din ziua de astăzi, dacă te place îţi arată sau îţi spune că, circumstanţele lor aparent sunt adevărate, ştii ce zic?” Şi sincer i-am dat cea mai mare dreptate. Cum pot să nu îi spun ca frate ai dreptate, când majoritatea femeilor mint sau omit cele mai importante lucruri pe care trebuie să le ştii dacă vrei să îţi împarţi timpul cu ea mai mult timp. Nu vreau să fiu gălăgios, dar uneori nu trebuie să mă înţelegi de ce sunt aşa şi cum pot ajunge în fel şi fel de stări şi subiecte, pentru că tot de la voi am învăţat că vorbă bună aduce cunoştinţe de cauză şi multă inteligenţa. La 30 de ani ar trebui să ştii cum să te porţi frumos până la capăt, să vorbeşti elegant. Nu îmi place să spun multe chestii de genul pentru că sunt judecat foarte rapid, că cine sunt eu, “să dau lecţii” sau că fac pe deşteptul. Adevărul este că dacă eram deştept nici nu vorbeam cu unii, sunt doar isteţ şi poate am o şansă să învăţ ceva de la respectivul. Nici nu vreau să menţionez că la vârsta asta responsabilităţile care le ai, nu le laşi nerezolvate prea mult, cunosc unii în câştig de cauză că au lăsat lucrurile aşa o perioadă şi acum numai au bani să se scoată singuri din propriul căcat. Niciodată nu este prea devreme sau prea naiv să întrebi când şi când pe cineva, ce poţi să îmi spui şi mie despre tine.
noridecuvinte 