Archive for the ‘Critica’ Category

15

Aş putea să rămân cu gândul doar la privirile tale calde, astupate de puţin rimel şi un creion de buze roşu, de fel nu am cum să mă abţin să nu te cuprind de la spate, să te sărut de la lob până la marginea umărului. Să îţi prind mijlocul, să îl aşez uşor pe poala mea, masându-ţi gâtul în faţă şi în spate, trăgându-te de părul tău frumos. Să te las în braţele mele sărutându-ţi buzele despre care nu pot să nu le muşc uşor, uns puţin cu limba. Să mă plimb cu degetele pe marginea picioarelor, căci sunt surprins de formele lor grozave, să te întind pe spate şi să îţi adulmec tot ce ai tu de preţuit şi protejat, să te aud gemând uşor şi tare. Să te joci în părul meu cât timp sunt acolo, să mă tragi să simt câteva lacrimi şi să nu mă opresc, să îţi despart larg picioarele încât să văd totul.

Încep să rotesc degetele în interiorul tău umed, masându-ţi pereţii, simţind umiditate din ce în ce mai mare şi nu mă opresc aici, măresc intensitatea şi nu unul, nici două, doar trei degete, uşor şi tandru până simt că s-a încins tot din tine. Te aud cum spui să încetez, că este îndeajuns, dar cine crezi că te ascultă? Mă ridic cu săruturile către sânii tăi, sunt umezi, îmi aşez locul şi intru în tine, stau neclintit acolo şi aştepţi să mă mişc dar, nu. Nu pentru că vreau să îţi privesc ochii sclipitori, uşor plânşi de pasiune, de dorinţă, de aşteptările pe care nu le aveai să se întâmple aşa. Da îmi place, ador, nu am cum să nu mă joc cu tine şi să nu îţi fut mintea cât pot de tare şi cum am învăţat. Mă uit, te sărut, îmi spui să încep, dar nu, îţi ridic picioarele între corpurile noastre transpirate, şi strâng să simţi şi mai îndeaproape. Încep să împing atât de uşor încât în interiorul tău, totul a început să ardă. Încep să simt şi eu plăcere, încep să mă mişc mai repede.

Îţi muşti buzele, te fâstâceşti cu mâinile şi mâinile tale o iau rândeaua, mă zgârii, mă retrag uşor… te întorc cu fundul spre mine, îţi aşez două perne, la cap şi sub abdomen. Îţi desprind fundul şi mă năpustesc din nou acolo, este mişto tare, aud cum gemi şi râzi, te uiţi cu coada ochiului să vezi următorul pas. Încep să îţi masez tot şi strâng uşor, te aştepţi să te lovesc, îmi ridic palmă şi după un moment ai strâns din el, crezând că revin cu o palmă. Am zâmbit şi am lovit-o tare, un răcnet de durere plină de fericire îmi spui să repet asta. Făcând-o, te apuc de mâini şi te ţin strâns dar tandru, hai să te aud şi acum.
Tipa asta ştie cum îi place şi nu se dă înapoi deloc să nu îmi spună aşa de tare cum şi cât să dau, să scot, încât ne potrivim de minune. Singură îmi spune să aştept, să mă mişc, să se joace şi ea cu mine, fără teamă mă întreabă cum e mai bine, în şoapte, în timp ce o freacă, tot în privirea ei rămân, amândoi lăcrimaţi, ne ridicăm din pat către fereastră. Cum priveliştea era malul mării şi soarele deasupra noastră, căldura ne ajută să fim acolo şi vântul să stârcească pielea noastră de găină. Aducând-o din nou în poală, o rezem cu faţa la mine, îi ridic corpul şi nu m-am oprit din mişcări. Ţipătul ei mă ajută să ştiu când să îi dau un moment să respire. Mă împinge, mă aşează pe marginea patului şi îmi spune să luăm o pauză, ne întindem şi ne uităm la soare.

Fără o teamă îi spun că vreau să adorm, râzând şi uitându-se mirată la mine, îmi spune dacă cumva am terminat prima sesiune, la care eu îi spun, „da, ce să îi faci!”. Mă săruta lung şi se încolăceşte în corpul meu. „Mă faci să vibrez, ai atât de multe în tine de spus şi arătat”, repetând şi eu acelaşi lucru, întind mâna în poşeta ei şi scot plicul şi prezervativul. Uitându-se mirată, mă întreabă cum de prezervativ, la care eu zâmbind cald, „vreau sex, fără pasiune, dur, fără oprire, vreau să îmi cunoşti demonul şi intenţiile lui”. Temuta puţin, îşi muşcă buzele din nou, se ridică şi merge să aşeze telefonul, îşi scoate ustensila de la lanţ şi ne facem puţin de cap.

” Cel mai interesant lucru pe care pot să îl simt acum, nu este tot ce ai făcut ci tot din ce eşti făcut. Aş vrea să înţeleg de ce te ascunzi, deşi ştiu că dacă te-ai descoperi, ai reîncepe iar să fuţi tot ce prinzi. – Exact! Nu vreau să reiau viaţa aia, m-am săturat să îmi consum energie cu fiecare. – Păi tu aşa faci cu toate? Relativ da, nu vreau altfel, sexul este pentru începători şi oameni cu frustrări, dragostea şi amorul este pentru cei ce iubesc femeia şi îi pot oferi un moment ca asta, NU? Bine punctat”.

După ce am terminat conţinutul, scoate din etajera două batiste mai mari, mă întinde în pat şi „Te rog frumos, las-mă să văd cum este”, fără să mă gândesc, „nici eu nu ştiu cum este să nu faci nimic”. Mă leagă de pat, şi îmi prăfuieşte restul pe ciuperca, uimit şi râzând, cu călcâiul drept, îl pun pe cap şi o împing până la capăt. Îmi dă deoparte, se uită în ochii mei, zâmbind şi îmi face cu ochiul. A fost prima oară când am simţit un sex oral din toate punctele de vedere, limba, aer, supt, obraji, buze şi a fost şi prima oară când o femeie m-a făcut să gem. După un timp se aşează pe mine, ne cuprindem braţele încât să facem un triunghi şi Doamne, Dumnezeule, a început să mişte corpul într-un fel încât singură tipa, gemea, era jocul ei şi eu o simplă marionetă.

Soarele a apus şi am ieşit ambii din casa goi, până ce am ajuns în mare, am intrat şi am spus amândoi deodată, hai să o facem aici. Ceva plăcut şi intens în acelaşi timp, încât râdeam amândoi cât de distractiv este. Fără nici o teamă că cineva ne-ar vedea, am ieşit din apă şi ne-am întins pe nisip, i-am pus mâinile ei peste gură şi am rugat-o să se ţină bine. Picioarele în v şi haide mami că nu te las până nu se face dimineaţă cu tine. Ne-am futut până ce ne-am uscat pe corp, mânjiţi de nisip, mi-a sclipit şi m-am oprit, se ridică şi mă ia de mână, ducându-mă spre casă. Am intrat în duş amândoi şi am început iarăşi, sincer corpul meu a început să tremure grav, cum umărul meu este dislocat, s-a speriat puţin. Apa era fierbinte rău, m-a cuprins de la spate şi ne-am aşezat, „cred că este timpul să te opreşti, te-am solicitat ceva”, mă săruta şi i-am spus te iubesc. Întrebându-mă de ce aşa mult şi de ce am ales să fac asta, am aşteptat să îi treacă sclipirea din ochi până să îmi vină ceva ce şi astăzi o rostesc.

M-am ridicat, am luat-o de mână, i-am strâns părul, l-am stors şi i-am pus o bentiţă în cap, am întors-o, strângând-o de gât de la spate, am dat de câteva ori peste fund. Am întors-o iar, i-am pus tricoul şi un prosop la brâu, am luat-o de mână şi am mers la fereastră.

„Să te aud cum gemi şi fără să minţi sau să ascunzi ceva şi asta la început spun, să mă faci să mă simt un bărbat deşi am o vârstă fragedă pe lângă a ta, face mult mai mult decât o partidă de sex neînsemnată, unde te fut de îţi sar capacele. Deşi am să vreau să fac şi asta, te rog ascultă-mă puţin. Petrec puţin timp cu tine în fiecare zi şi mă bucur din suflet să o facem aşa, mă bucur că nu ne futem la cap cu mesajele, cu telefoanele, că avem trei vieţi în relaţia noastră. Îţi mulţumesc că îmi accepţi totul şi eu şi tu şi tot ce se leagă acum va fi ceva ce încă nu pot să descriu. Vreau să simţi în fiecare zi asta de la mine şi nu am să mă opresc să îţi ofer ceva ce ştiu bine că nu am avea să dăm greş.
– Iubitule, unde vrei să mergi cu asta?! Mă sperii puţin şi ştiu că nu ar trebui.
– Da nu ar trebui, ştii bine că sunt îndrăgostit de tine în fiecare zi, doar când mă gândesc la un simplu hei, o simplă privire, orice, te iubesc mult dar vreau să îţi spun că,

 

Eşti un grăunte de nisip şi pentru mine, eşti tot nisipul din lume!

Anunțuri

13

Când te apuci recent de scris, încerci să îţi dai seama despre modul tău de expunere, însă, un prieten mi-a povestit recent, o altă metodă bună şi anume scrie, scrie, scrie. Pe moment chiar mi-am dat asta seama şi i-am răspuns cu, „pe bune?!”, la care el „scrie şi de 10 ori, chiar o să funcţioneze”. Tipul ce să spun despre el, prin timpul săptămânii sta la un atelier de actori. Invitându-mă de repetate ori, chiar i-am cerut detalii despre ce se întâmplă acolo şi ce credeţi, chiar nu îi strică oricărui om să facă asta. Ajungi acolo, te aşezi undeva, poate bei, asculţi şi vezi ce se întâmplă, simplu. Oamenii îşi interpretează rolul său prima audiţie în curând, fac exerciţii unde putem oricare dintre noi să ia un loc.

Scrie, scrie, scrie, asta este unul din secrete, hai să scriu despre ceea ce văd, simt, aud sau interpretez, căci asta este cea mai interesantă parte. Am tot observat şi la alţii cum o fac, tabieturile mele la început au fost să ascult foarte mult şi să văd tot ce se întâmplă în jurul meu. Cu poliţia şi organele masculine, nu prea mi-a plăcut să stau prea mult, de fel fetele erau mai captivante şi reţineam multe prostii bune. Văd că bârfa nu a omorât pe nimeni, dacă bârfele, nu sunt negative, aşa mai afli una-alta de la oameni. Scrie, scrie, scrie. Asta în scris nu am încercat-o dar observ lucruri, pot să sar subiecte repede.

În scurt timp încerc să îmi adaug un hobby, creez un site cu blog-ul acesta. Din copilărie îmi doream să îmi scriu un jurnal, am încercat şi bineînţeles că nu a funcţionat, am mai încercat să ţin fişiere cu texte prin calculator, mai deţin câteva şi acum. Scrie, scrie, scrie, despre mine şi cum răspund la situaţii, despre poveşti şi vise, situaţii atenuante din norii de cuvinte. Suspicios o să vă pară, faptul că am trecut prin ele, dubios este de ce le-am făcut. Sunt nebun şi nu mint când, spun că sunt sociopat. Prostia încercată este mereu un succes, dacă vezi doar partea bună a lucrurilor, sunt bărbat şi am turnat pahare multe. Verbe nescrise şi prescurtări urâte, cu cinci, şase feluri de a scrie cu un stilou drăguţ din Franţa. Fără nici o noimă am înţeles cu scrisul ăsta.

Dacă tot m-am apucat de scris, vreau să expun asta, chiar se lasă cu ascultat la ceea ce zic, atunci când sunt la un suc la sticlă şi o cafea. Perioade mari prin baruri şi cafenele, atunci îmi plăcea, la un moment dat m-am săturat, îmi dădusem seamă într-un final că mai şi atrag urechile altora atenţia. Să ştiţi oameni buni ca fapt divers, am insistat de multe ori să văd cât poate de mult să mă asculte un străin/a din masa alăturată. De ce?
Pentru că scrisul şi vorbă bună, aduce pasiune în lucrurile cu care te deschizi, adică, începi şi taci şi observi în jur şi nu asculţi ce este lângă tine, zâmbeşti! La mesaje este altceva şi de aici îmi place scrisul. Contorizam abonamentul şi mama se uitase la factura mea şi uimită, mă întreabă „cu cine naiba vorbeşti tu, de dai 8000 de mesaje?!?!”

Scris, scrie, scrie, acum mi-a venit una din ideile din cap, despre ce scriam sau ce scriu de fel. Caut vorba ieftină să ajung la una bună, poate aud ceva bun de reţinut, asta este ceea ce caut. De urmărit poveşti şi bârfe, despre sau cu femei, ai nevoie de o iubire, nu?! Nu cedez la rău, asta controlez şi totuşi îmi fac rău, să văd ce se întâmplă. De asta sunt am ajuns nebun. „- Binee, scrie, scrie, scrie!” Atâtea întrebări îmi pot pune zilnic şi de multe ori mi-i le repet pe unele, ştii ce zic, sper să fie de înţeles că mă înţeleg bine cu mine, sunt onest şi nu mă mint, asta este adevărul. Am uitat să menţionez că, tot asta, este rezultatul nebuniei mele, stări care îmi trec zicându-mi un fel de, scrie scrie scrie, dar vorbeşte-le cu tine, dacă nu cu altcineva.

12

Asta cred despre mine chiar de când eram mic, o spun şi des, nu mint serios!

Deşi mama mi-a lăsat o educaţie interesantă şi bună, am rămas prost când mi-am dat seama că urăsc oamenii în general. Am început să o şi recunosc în mine, dar când am pornit să spun şi la cei din jur, lumea a început să arate cu degetul pe urmă. Mă supăram şi mai ales mă enervam. Copil fiind în zilele acelea, frumos cu copiii la joacă, deşi mă distram acolo cu maşinuţele şi cu frunzele, mă simţeam în plus, vedeam totul aranjat. Nu le-a luat mult timp să îmi spună că sunt ciudat sau nebun, mama mă bătea pentru că nu eram nici zdravăn, drac împieliţat, îmi plăcea să încerc orice. Cam asta este copilăria, fiecare trece prin ce trece, oare cu puţină bătaie şi mult răsfăţ sau cu multă dragoste şi prea puţin din restul.

De ce urăsc oamenii şi totuşi copii, îi iubesc, ador să stau pe lângă ei. De ce să nu îmi plac oamenii, când se fură unii pe alţii şi fiecare îşi vede interesul mai devreme sau mai târziu. Înţelegeţi ideea că oricum sunt multe şi aici de spus. Am urât întotdeauna oamenii pentru că mulţi m-au adus în situaţii inconveniente, multe, foarte multe şi din creşterea mea alături de familie, o iubire tragică de ciudată, dacă pot spune aşa. Rău, pornind de la atunci când eram copil şi un vecin m-a aruncat într-un trandafiri, de începuse să îmi curgă sânge din cine ştie ce locuri (amuzant şi totuşi trist), sau când am căzut peste 25 de trepte, împins bineînţeles şi căzusem în nişte cioburi, de era să îmi pierd ochiul stâng. Cine ştie ce trageri şi amintiri şi ca să nu mai zic şi alte chestii tragice, am şi cele bune. Pline cu jocuri alături de foarte mulţi copii, dar cum spuneam, fiecare îşi vede interesul. Lucrurile astea nu m-au afectat, dar cu timpul începeam să văd cum este lumea în jurul meu, rea, superficială, buni mai rar întâlniţi şi când am vrut să trag o concluzie, nu ştiam cu ce să încep.

Până să încep să îi urăsc, bineînţeles că îi iubeam! Îmi plăceau mulţi, dar mai toţi te înşală, iar cei care nu prea fac asta, când nu te aştepţi sau cel mai clasic, când se iveşte oportunitatea, te „ţacă”. Mama mi-a spus tot timpul să fiu bun, dar cu măsură, să vezi şi ce primeşti, ei bine… la asta nu am fost atent. Deodată totul a început să aibe sens şi am început să aştept, în zadar, va dă-ţi şi voi seama, cu toţii trecem prin asta. Fie să zic multe altele, urăsc oamenii pentru că,

Eu sunt sincer cu mine, voi nu. Eu sunt onest cu mine şi cei din jur, alţii nu şi chiar nu spun minciuni, pentru că în ultimii ani am pus capăt ăstora. Am spus nu vreau să mai mint şi am pornit cu ce este mai uşor. Să nu te mint pe mine. Facem de gânduri rele să le pornim pe alţii, doar să ajungem unde ne dorim. Asta eu nu am cum să mai fac, le numesc trafic de interese. Bărbaţii de iau cu harneala şi femeile pe sus, asta nu. Urăsc oamenii, dar după un timp, bineînţeles, nu mă înşel să zic asta. Mă risc sau mă joc să cred care din ele este, îmi zic întotdeauna că, nu o să pară ceea ce este de fapt. Oamenii pe care îi aleg de cativa ani sunt tot mai triez, anual chiar, asta e!

Cu minciuna nu mă mai joc şi am mai învăţat un lucru, dacă spui cine eşti de la început, s-ar putea să devii subiect de bârfa, asta dacă te cunoşti cu mulţi. Lumea din locurile prin care le vizitezi fie des sau rar, poate o dată pe lună, cine ştie, ajung să ştie unul despre altul. Asta rezumă că, judecăm lumea după aparenţe, iar eu nu. Nu vreau să mai combin situaţii, să văd ce este nou la altul, prietenii îmi spun câteodată să mai dau şansa, sau să încerc. Fie după ei, mă mai iau, deoarece este nou şi totuşi amuzant să o faci, nu mă cac pe mine. Evident că mă contrazic, despre ce vorbim dar pun punct la asta, încăpăţânat cum sunt, tot urăsc oamenii de fel. De diferite tipuri, de conjuncturi, de energii atrase sau oameni cu care interacţionezi fără voia mea. Când eşti onest şi vezi mai tot timpul adevărul bun, cald, ştii bine ce fel de oameni am în jurul meu, dacă pari şi suspicios de calm şi prea puţin zâmbăreţ, ieşi la iveală. Eu zic să nu mai deranjezi, decât dacă ai ceva bun de spus, în sensul că, nu mă feresc de tine, dar nu ştiu ce vrei.

Am o teamă pentru asta şi am să îţi spun de ce. Chiar am intenţii bune cu oricine şi ştiu că şi tu ai avea, dar te rog ţine minte că eu te susţin fără ca tu să îmi ceri şi o fac în toate părţile unde eu văd său simţ că tu nu te-ai lipsi dacă eu „ţi-aş oferi asta”. Am învăţat cum să o fac bineînţeles, mă mândresc cu asta, căci în viaţă trebuie să fii cel mai bine descurcăreţ, vorba mamei. Mama mi-a spus cele mai bune vorbe când vine vorba despre oameni şi cred că şi în cazul tău. Oare am ascultat chiar de fiecare dată, nu. Să te minţi? Nu!

Să alegi cum să faci cu toţii şi deodată este oarecum greu, să ignori oamenii care simţi că nu este cazul neapărat să faci ceva, dar să accepţi în caz de se întâmplă. Nu face prea mulţi paşi cu toţii, să încerci să găseşti cei mai perfecţi prieteni, căci cu toţii suntem oameni şi mai greşim, mai intenţionat sau nu. Mama mi-a spus…

Cum să urăşti oamenii, asta m-am întrebat tot timpul şi încă o fac. Sunt oameni mişto în lumea asta, oare şi ei nu mint, nu înşeală? De ce să cataloghez oamenii, fiecare oricum este cu fiecare, asta este vorba mea. Integritate şi dispreţ, astea nu prea se pupă una cu alta, două lumi diferite. Să fii peste mai mulţi nu este un lucru de mândreţe, să fii om este, că nu te costă nimic.

11

Bărbaţii nu se prea descurca la discuţiile de după sex şi mă refer la acele discuţii unde, cu o seară în urmă aţi ajuns amândoi la el acasă şi aţi continuat după voia lui Cupidon. Cele mai multe greşeli sunt făcute de ambele sexe, femeia pentru că aşteaptă şi bărbatul pentru că este ca un iepure ce îşi doreşte să mătrăşească cât mai multe, în cât mai scurt timp. Să zicem domnişoară, că tipul care te curtează este cum trebuie sau cel puţin aproape de asta, mă gândesc să îţi spun un pont, majoritatea nu au curaj să înceapă discuţia cu ceva serios, elegant şi bineînţeles cu multă maturitate deoarece, de cele mai multe ori în capul nostru nărăvaş, ne gândim la supărarea care poate să fie ataşată pe faţa ta, de nervii care o să îi provocăm spunând lucruri prosteşti sau oarecum dubioase sau, „ştii legat de aseară, nu cred că a fost bine ce am făcut”. În ipostazele astea pentru un bărbat mă refer, mă gândesc că eşti prea înapoiat să spui asta, josnic dacă doar atât ai vrut sau im prealabil, isteţ dacă ştii unde o să ajungi.

Bărbatul uita de dimineaţă aceste lucruri, uită pentru că încă a rămas la simţurile pe care le-a avut cu câteva ore în urmă înainte să adoarmă, în timp ce îşi penetra ispita, în timp ce i-o trăgea după cum îi turna starea. Eşti un cap sec sincer, chiar dacă eşti un golan sau „gentlemen” aparent fals sau în devenire, sincer, de mâna cu ea nu ai să rezolvi nimic, dacă aştepţi ca ea să deschidă prima parte de discuţie Şi să crezi că pornind cu „ştii, aseară…”, niciodată femeia nu o să-ţi răspundă cu ceea ce vrei tu să continue deoarece, încă este posibil într-o nedumerire, dacă a vrut să se întâmple sau poate chiar aşteaptă ceva de la tine, bun şi palpabil. Nu încerca să muşamalizezi acţiunile care au ajuns să devină o misiune îndeplinită, să ştii că la o femeie, vârsta nu contează când vine vorba despre sex, că sunt multe şi au de unde învăţa, internetul, bârfa şi micile comploturi ajung ca maturitatea lor despre aspectul ăsta, să întreacă bărbaţii şi asta este simplul adevăr. Dacă ar fii o facultate pentru aşa ceva, femeia ar ieşii tot timpul în faţa bărbatului doar din simplu fapt că bărbatul de cele mai multe ori în discuţii cu alţii, cea mai simplă şi rapidă soluţie este, „lasă că… văd eu cum fac!”

Gândeşte-te că sunt mulţi bărbaţi mişto care, după o seară plină de minunaţii în distracţie şi sex, dimineaţă îi aduce micul dejun la pat sau îl găseşte femeia surprinsă prin bucătărie în curul gol gătind ceva. Bine asta nu am auzit-o la mulţi, dar pentru o viaţă minunată şi împlinită faceţi ca mine. Lucrurile astea făcute sunt de fel făcute pentru a lăsa un loc de „bună ziua”, să facă femeia să simtă că a fost dorită şi mai ales, ca ea să ştie despre el că nu este orice pamflet de bărbat care a mai bifat una în lista lui. Ci unul care respectă femeia şi deşi vrea să le fută pe toate, totuşi încearcă să găsească una care să şi rămână. Nu este greşit să îi arăţi cum eşti tu şi să o umpli de fapte şi cuvinte încât ea să nu înţeleagă nimic, dar cu atitudinea care trebuie şi siguranţa că îi oferi ceva plăcut nicidecum ceva doar ca să o impresionezi, spune-i că weekendul următor ar fi plăcut să staţi la ea. Am simţit deseori în aceste cazuri ca multe, încearcă să găsească adevărul la întrebarea, „cumva se preface, încearcă sau aşa o fii el”. Răspunsul ăsta domnişoară îl vei afla dacă vei mai rămâne pe lângă el, când posibil şi puţin probabil o să îl contactezi după ce ai părăsit incinta lui şi nu neapărat în aceeaşi zi, dar dai tipului un motiv să creadă că este un bărbat frumos şi merită totuşi ceva, dai inspiraţia de care are nevoie să creadă că nu face nimic greşit şi nici prea mult, căci dacă aşa este el, aşa vrea el să se întâmple, tu doar trebuie să completezi sau să construieşti odată cu el.

Că sunt prea grijulii, că oferă sau inspiră prea multă siguranţă, îşi încep disecţiile în a analiza totul, dar asta este doar o barieră pusă, unde am început să o disec eu mai mult, să o provoc puţin, cu un zâmbet şi câteva tachinări într-o discuţie unde ambii trebuie cu puţin curaj să treacă peste ea, să devenim noi. Să începi să povesteşti, să îi aduci aminte ce s-a întâmplat şi cum am ajuns aici, să îi spui lucruri mărunte şi bârfe ce ai apucat să le auzi în timp ce vă simţeaţi bine şi să înţelegi totodată că lucrurile astea nu au cum să nu facă o femeie comodă. Spune-i dacă nu înţelege şi nu obţii nimic, nu eşti insistent şi persistent, eşti bărbat nu un fătălău. De multe ori am greşit să persist cu lucrurile mele, găsind o modalitate ciudată care aparent nu aveau rost, asta se întâmplă că femeia îşi aşteaptă altă porţie, alt fel de mâncare şi când iei o gură din ce vrea ea, lasă-te pe tine şi mergi cu ea, să îşi deschidă gura până la urmă.

Femeia se simte constrânsa în astfel de cazuri, că poate nu îşi dorea să ajungă aici şi asta îţi vei da seama după cum se poartă, dar dacă ai nevoie să îţi explic asta, am să înţeleg că nu ai învăţat totul din sine ci doar mecanic, aşa că, mergi de unde ai fost. În cel mai bun caz, femeia a ajuns la tine pentru că ştia că poate să fie fericită şi bine respectată în prezenţa ta şi că nu a mai avut parte de asta decât de la câţiva dobitoci, care într-un final speranţele că o să mai meargă, s-au destrămat. Nu trebuie să îi dai dreptate sau să taci din gura când îţi spune că „ar fi cazul să plec”, lupta te puţin şi spune-i adevărul, nu ţine în tine ca un ipocrit ca, ceea ce ai spune o să o supere sau o să o enerveze. Chiar fă-o, femeia intră în momente de genul pentru că deţine controlul situaţiei fără să îţi dai seama şi află mai multe despre conjunctură, crede-mă.

Când este momentul să plece pentru că nu şti încă cum să menţii controlul situaţiei şi te gândeşti ” lasă că am să îi spun să aibe grijă de ea”, mai bine îi demonstrezi asta spunându-i să mai rămână puţin în bucătărie sau pe canapea în sufragerie că te chinui să scoţi ceva la iveală şi nu ai habar de reacţiile ei. Nu este nimic ruşinos să îţi scoţi din tine romantismul, maturitatea învăluită de copilăros în ale dragostei, probabil nu o să te ia de un fătălău sau un prost care pupa în cur femeile să rămână lângă ele sau cine ştie ce altă variantă dar, încearcă-ţi norocul să fii tu şi nu imaginea ta falsă de lângă oglinda.

Ma intreb de ce imi place

Posted: 24 Martie 2017 by noridecuvinte in Relatari
Etichete:, , , , , ,

9

Ploaia şi plânsul, nostalgia şi melancolia, drama pasională şi durerile din mine, astea m-au făcut să devin cine sunt astăzi, un tip aparent arogant şi ignorant dar totuşi cel mai bun dintre cei buni. Şi nu este ceva cu care să concluzionezi că sunt plin de mine sau prea modest ci, dacă ai trăi zi de zi lângă mine, ai să reîncepi să gândeşti tot ce s-a întâmplat cu viaţa ta. Bineînţeles că au fost perioade în care complexele, furia şi mânia de a înţelege asta, m-au transformat într-un om neînţeles, întunecat şi totuşi nici chiar. Negativitatea porneşte din trăirile noastre şi implicit de modul în care putem trece peste, dar cum încă nu suntem capabili să facem asta rapid, în unele cazuri încă mai au cicatrici sau coşmaruri. Sunt acel tip care îţi oferă şi ultima picătură de fericire doar ca să îţi menţină starea, doar ca să nu îmi iau eu stări mai rele decât le ascund deja, deci să înţeleg că oarecum sunt egoist. Acel sărac care împrumuta alte vise să îţi dea ţie speranţe că poţi reuşi, iar lista continuă dar nu am timp să le scriu pe toate. Just ar fi să înţelegi că omul cu un suflet cald o să se lase dărâmat şi de o pietricică doar ca să îşi poată duce ziua la bun sfârşit.

Melancolia. Me-lan-co-li-a, un cuvânt care nu acaparează decât un singur cuvânt, viaţa. Viaţa este melancolia şi nu este un derivat, aşa frumoasă cu o evoluţie bună sau proastă, viaţa este una singură şi tot ce face ea este să îţi ofere ce este aici, printre noi. Un pic de arătări splendide prin toate colţurile lumii prin bogăţie şi frumuseţe, un pic de apă prin pârâuri şi oceane, prea mulţi munţi pe care îi poţi doborâ urcându-te pe vârf, destule vietăţi lipsiţi de inhibiţii, goi dar totuşi speriaţi de ce se întâmplă. Doar gândindu-te ce este în jurul tău melancolia creşte şi de cele mai multe ori ochii îţi vor crea cel mai mic pârâu.

Plânsul curată, curăţă tot, te renaşte, îţi linişteşte sufletul încât să o poţi lua de la capăt, de la capătul puterilor te ambiţionezi cumva sau pur şi simplu ştii că asta s-a mai întâmplat în urmă cu puţin timp. Însă de multe ori nu pot sau nu concepeam asta şi asta ţine doar de modul în care tu alegi să trăieşti. Trăim să greşim dar greşeală o consider atunci când este făcută de mai multe ori, nu prima căci prima oară alegi să înfrunţi ploile, să treci nevătămat din cauza temerilor. Nu prea are sens dar comparând cu viaţa ta cumva, nu care cumva ai greşit în toate şi apoi ai învăţat sau din învăţăturile alea care tot timpul le făceai bine totuşi ai ajuns să greşeşti. Nu ai nevoie să înţelegi tot ce îndrug din sufletul meu pustiu, căci sub norii de cuvinte, zâmbetul îl vei simţii doar în ochii mei, din aceeaşi privire care aşteaptă, îndura, vrea clintit dar plânsul câştigă din temeri induse, din frici că nu poţi, din vise destrămate de oameni fără valoare. Plânsul nu neapărat trebuie să curgă pe exterior ci prin interior, atunci când te închizi în cameră, te retragi pe marginea biroului său în parc undeva. Undeva unde cu disperare cauţi linişte şi chiar atunci când o ai, nu poţi să rezolvi ceva, pur şi simplu te ridici şi pleci. Când stau şi mă gândesc la alţii cât plâng după lucruri sau alte persoane care ei cred şi speră că iubirea o să îi aducă înapoi. Când ambii plângeţi pentru celălalt şi nu facem absolut nimic, doar să discutăm problemele cu acei prieteni care nici ei nu sunt prieteni, căci au plâns şi ei la rândul lor. Plânsul curata şi nu te mai căca pe tine!

Ploaia se strânge, cade, se-aşează şi curge, intra în pământ şi se ridică precum plânsul şi de ce nu spun nimic de fericire? Este acelaşi lucru dacă eu le simt în aceeaşi măsură, iar la final zâmbesc. Cu toţii am ales calea asta în viaţă pe care o trăim, să cerem ploi şi soare mult, să ne dorim atât de multe încât nici măcar o ploaie torenţială făcută din bani nu ţi-ar ajunge, Să aşteptăm jumătatea şi să sperăm că nu o să doară, când putem să plângem împreună atunci când ne ţinem pro dul şi visam împreună la următorii paşi.

Un lucru de nădejde este că din lacrimi s-au născut splendori, din lacrimi am ajuns astăzi să păşesc din casa uitându-mă în jur şi să văd oameni cu valori destinse, oameni cu zâmbete false, oameni în care îi pot simţii durerea şi încercând să îmi ridic zâmbetul şi eu, eşuez. Plânsul a dispărut de lângă mine, îl vreau din disperare şi nu mă pot uita în fata căci din spate ploile au umplut piscina mea de vise.

8

Un lucru pe care l-am susţinut cel mai mult în societate este ignoranţa, nu este un lucru chiar avantajos dacă îl duci la culmile patimii, dar rezultatul final îţi aduce cel mai dorit lucru, adevărul. Primul lucru pe care îl poţi observa la început din a ignora, este acela că majoritatea vor spune că eşti un arogant şi plin de tine. Sincer am început să recunosc asta dar nu este chiar aşa, am intenţii bune dacă ar fi ştiut mai îndeaproape lucruri despre mine şi nu de la alţii, ci din gura mea.
Bineînţeles să fim puţini drepţi şi să justificăm de ce oare oamenii nu fac asta şi cred că unul din motive este cu acelaşi cu care a pornit respectiva persoană. Teama de refuz, frică că ar putea să fie peste el sau dedesubt, confuzia oare cât o putea să o ducă aşa. Am intenţii bune dacă ar fi şi sunt o persoană specială din spusele apropiaţilor, cu un suflet prea măreţ ca să fie adevărat, dar încă destul de încăpăţânat. Ignor pentru că pot şi la urma urmei, mă interesează un singur lucru, scopul.

Ies la distracţie de mic şi la început mi-am făcut aşa de mulţi prieteni încât în adolescenţă, mai mulţi erau virtuali din diferite zone ale lumii, unde pot spune că acei prieteni virtuali erau mult mai interesaţi de viaţa mea, la propriu; unde bună dimineaţa era urmată de curiozităţi ce am făcut următoarele câteva ore de la părăsirea internetului. Din asta am rezumat ca oamenii care îşi petrec mult timp în lumea virtuală sunt mult mai comozi şi deschise doar din simplu motiv că nu li se poate întâmpla nimic rău. În societate, asta nu m-a ajutat prea mult, de fapt şi în ziua de astăzi îmi aduce probleme, stres şi asta pentru că, involuntar le las să se întâmple cu premiza, ce nu te omoară, te face mai puternic.

Pentru cei şi cele despre care îşi joacă rundă după atenţia sau prietenii noi, luasem o decizie, ignoranţă totală. Nu am de gând să îţi răspund la cererile tale, chiar am cunoscut toate categoriile de oameni şi asta ţi-o confirma faptul că, într-o seară de petrecere, ai să mă vezi singur într-un loc bine stabilit, dansând în lumea mea. Chiar dacă ştiu şi mă cunosc mulţi, asta se întâmplă de fel fără să îmi dau seama, sau mai las orgoliul să şadă bine undeva sub tălpi sau mai vreau să scap de singurătate. Ignor haosul din viaţa fiecăruia şi nu pentru că a mea nu ar fi, dar prefer liniştea pe care mi-o creez eu, în siguranţă cu sufletul deschis, tainic să spun de multe ori. Ignor pentru următoarele fumuri de ţigare pe care le tragem împreună la prima conversaţie şi liniştea de după. Ignor pentru celelalte aşteptări cu care le gândeşti tu acolo singur, unde altul şi puţini m-au tras de ureche zicând, ” bai îmi pare rău da te distrezi cam bine singur”, „faci pe prostul cam mult şi nu eşti de găsit oriunde”.

Asta se întâmplă doar în ţara asta, căci în străinătate cu ignoranţa asta nu îmi merge, lumea din curiozitate mă trage de mână şi îşi caută loc sau îşi deschide gura fără nici un fel de probleme, chiar dacă încă le pot simţii temerile despre un posibil ciudat. Băi, îmi pare rău, sincer de tot pentru arogantele din momentele alea în care ai încercat, iar eu am fost un ipocrit, dar nu îmi încalc moravurile. Nu caut mai nimic, deoarece mie nu îmi place vorbă dulce, ci posibil discuţii despre subiecte tabu sau să te ascult ore în şir, înţelegând mai tot ce spui.
Totuşi să nu te gândeşti că nu mă aleg cu ceva dacă fac asta deşi am auzit diferite aspecte şi vă dau dreptate, doar din viziunea voastră bineînţeles. Aşa sunt decand mă ştiu, mi-am făcut un morav din asta şi l-am susţinut prin experienţă. Sunt bărbat, clar sunt interesat de multe, momentul este de vină şi nu sunt vreo persoană juridică sau un star, sunt un om ciudat care sigur tine la viaţa lui personală şi multe persoane isteţe îşi pot da seama de asta. Da, poate îmi tresare mie o idee prostească să te caut şi să îţi las un mesaj să mai spui despre mine ca un fătălău, de ce?

Oare nu cumva mă atrăgeai aseară spre tine? Nu încercai să vorbeşti puţin mai tare în discuţii unde puneai imaginar o situaţie atenuantă unde am făcut parte doar să îmi mişc puţin urechea spre vocea ta? Culmea ignoranta m-a ajutat să fiu prezent şi să pot asculta mai multe lucruri, un fel de Napoleon, dar la început am câştigat numai nervi până am început să accept că eu făcând asta, o fac să învăţ mai bine despre mine. Atitudinea a evoluat din ignoranţă, purtându-mă cizelat cu mine însumi, totul devenea mai distractiv şi încă este. Comentariile despre tot ce „fac” în societate mă fac să înţeleg cât de limitaţi sunt unii oameni, chiar dacă sunt aşa minunaţi. Îşi deschid mintea, îşi poartă sufletul cum trebuie, dar când sunt atinşi de ceva cu mult mister, se clătină ambele rotule, îşi mocăie dinţii, limba îi joacă feste, ochii se măresc, corpul zbârâie şi chiar nu văd de ce să nu continui când ştim amândoi că face bine pentru sănătatea psihică.

Nu am de ce să mă opresc în a nu mai fi ignorant, deoarece eu sunt eu şi pot să susţin cam tot ce vorbesc, altfel nu mi-aş mai deschide gura şi bat la cur destui. Îmi pare rău pentru ignoranţa mea dar nu îmi cer scuze pentru ce fac şi voi face în continuare când tu, tu nu poţi să faci ceva până la capăt din tot ce ţi-ai propus să iasă cu mine!

Bem o cafea?

Posted: 20 Martie 2017 by noridecuvinte in Relatari
Etichete:, , , , ,

7

Am înţeles de la fondatorul brandului Illy într-un mic video că această întrebare este una dintre cele mai des folosite din lume, cum este şi „bună ce faci”. O şi cred deoarece noi oamenii fie la telefon sau în societate cam la asta ne rezumăm şi tot odată, foarte mulţi copii au fost concepuţi aşa.

Din ultimul articol am spus că o să explic puţin cum stă treaba la agăţat, deci o mică concluzie ar fi că lumea şi tehnologia a depăşit orice imaginaţie. Facebook-ul ne ajută să găsim mai repede persoanele de comun interes, felul cum arată şi cum gândesc prin concluzii posibil irelevante din postările sale, dar nu şi comunicarea.

Ai avut un weekend grozav, vineri seară cu una, de dimineaţă elegant la un mic dejun la pat cu sex inclus, sâmbătă alta şi duminică te-ai trezit la prânz bineînţeles cu altcineva. Însă, cu toate astea de la o săptămână la alta fără să îţi dai seama, cam rămâi cu buză umflată în timpul săptămânii în acceptarea prieteniei sau vitalul „seen” pe facebook în căsuţa de mesaje. Paremise mie că eşti un golan bun, ori prost ori vai de tine, însă pentru cei care fac din asta un sport vă felicit dar nu va prea respect. De fel oamenii ăştia pretind apatenţe cum sunt buricul pământului pe o talpă de pământ aruncată în coteţul lui, plătit din banii părinţilor. Nu vreau să pun în balanţă cei care ştiu cum au ajuns aici, au cap şi picioare zdravene, de au gândit şi au fost capabili să aibe aşa stil de viaţă. Bun!

Agăţatul este uşor, depinde ce cauţi, dar mulţi prieteni şi alte cunoştinţe susţin că la un eveniment sau discotecă femeile bune se ascund bine sau înconjurate de oameni cu aceeaşi calitate. Este un subiect tabu dar îţi pot lăsa câteva ponturi.

Pregătirea ta spre o noapte aşa cum ţi-ai dori trebuie să urmăreşti foarte multe. Omul face haina şi niciodată invers dar ai nevoie de o atitudine corespunzătoare ei. Femeile apreciază un bărbat cu gust, stilat să spun aşa, cu bun simţ şi haz la tupeu. Uitate bine în oglindă şi dacă nu cunoşti ochii aceea singura şansă este posibil cine ştie ce domnişoară cu complexe şi frustrări familiale sau cu prea puţină respect de sine. Cu toţii ştim asta şi se şi întâmplă.

Niciodată să nu insişti cu o tipă mişto rău, mai bine caută câteva momente şi fugi pe lângă ea, zâmbeşte cald, ieşi la ţigare după ea, căutai atenţia cât să vezi răspunsul ei şi nu face prea multe de odată că nu eşti nici Napoleon şi Don Juan. Mergi la bar, gândeşte uşor şi potrivit. Mulţi şi prea mulţi încearcă să îşi expună cam toate avantajele şi nici un defect, când un simplu defect spus grijuliu îi aduce puţină comoditate cu tine, aşa că alege-l pe ăla de care ambii ştim că nu te pricepi exact.

Dacă apuci să treci peste toate astea sau altfel şi ajungeţi la dans nu te lipi tu de ea, vezi ce fel de felină este, ori toarce în tine ori aşteaptă. Nu grăbi lucrurile, fii plăcut şi cu siguranţă vei şti dacă este o tipă de calitate sau de cantitate. Femeile ştiu să obţină orice de la oricine şi nu au nev de prea mulţi neuroni pentru asta fie de la un golan cu bani mulţi fie un tip la un costum scump. Tot am observat lucruri şi vă spun că aceeaşi atitudine weekend de weekend, an de an, cu ignoranţa le stârneşti interesul mult mai mult asta dacă ştii câte momente de genul îi oferi şi cum tratezi situaţia. Da sunt ignorant, dar nu în modul obişnuit şi nici timid cum pare să fie următoare concluzie dacă ignor tot ce se întâmplă în jurul meu. Fă-o de câteva ori, vezi cum este, mai joacă-te cu o prietenă de a ta pe lângă ea, dar ascultă bine, ” nu încerca să arăţi cine nu ai fost sau cine vei deveni” deoarece, dacă te ia la bani mărunţi s-ar putea să îţi cadă monezile dintre picioare şi n-o să aibe cine să le ridice.

Cel mai important lucru în discuţiile astea după mine, încă rămân 3 aspecte pe care orice puştan sau bărbat viril trebuie să nu le zică. Cu ce te ocupi, cât câştigi şi lucruri despre viaţa ta personală. Lucrurile astea în discuţiile de la marginea canapelei sau a scaunului tras mai lângă ea o să îţi aducă mari dureri de cap căci, femeile chiar dacă majoritatea sunt proaste, nu au nevoie de matematică să îşi dea seama cum îţi faci viaţa dacă răspunzi la întrebările alea, aşa că fii un tip isteţ şi remarcate cu detalii mici şi fixe alături de un zâmbet şi următoarea întrebare.