Când te apuci recent de scris, încerci să îţi dai seama despre modul tău de expunere, însă, un prieten mi-a povestit recent, o altă metodă bună şi anume scrie, scrie, scrie. Pe moment chiar mi-am dat asta seama şi i-am răspuns cu, “pe bune?!”, la care el “scrie şi de 10 ori, chiar o să funcţioneze”. Tipul ce să spun despre el, prin timpul săptămânii sta la un atelier de actori. Invitându-mă de repetate ori, chiar i-am cerut detalii despre ce se întâmplă acolo şi ce credeţi, chiar nu îi strică oricărui om să facă asta. Ajungi acolo, te aşezi undeva, poate bei, asculţi şi vezi ce se întâmplă, simplu. Oamenii îşi interpretează rolul său prima audiţie în curând, fac exerciţii unde putem oricare dintre noi să ia un loc.
Scrie, scrie, scrie, asta este unul din secrete, hai să scriu despre ceea ce văd, simt, aud sau interpretez, căci asta este cea mai interesantă parte. Am tot observat şi la alţii cum o fac, tabieturile mele la început au fost să ascult foarte mult şi să văd tot ce se întâmplă în jurul meu. Cu poliţia şi organele masculine, nu prea mi-a plăcut să stau prea mult, de fel fetele erau mai captivante şi reţineam multe prostii bune. Văd că bârfa nu a omorât pe nimeni, dacă bârfele, nu sunt negative, aşa mai afli una-alta de la oameni. Scrie, scrie, scrie. Asta în scris nu am încercat-o dar observ lucruri, pot să sar subiecte repede.
În scurt timp încerc să îmi adaug un hobby, creez un site cu blog-ul acesta. Din copilărie îmi doream să îmi scriu un jurnal, am încercat şi bineînţeles că nu a funcţionat, am mai încercat să ţin fişiere cu texte prin calculator, mai deţin câteva şi acum. Scrie, scrie, scrie, despre mine şi cum răspund la situaţii, despre poveşti şi vise, situaţii atenuante din norii de cuvinte. Suspicios o să vă pară, faptul că am trecut prin ele, dubios este de ce le-am făcut. Sunt nebun şi nu mint când, spun că sunt sociopat. Prostia încercată este mereu un succes, dacă vezi doar partea bună a lucrurilor, sunt bărbat şi am turnat pahare multe. Verbe nescrise şi prescurtări urâte, cu cinci, şase feluri de a scrie cu un stilou drăguţ din Franţa. Fără nici o noimă am înţeles cu scrisul ăsta.
Dacă tot m-am apucat de scris, vreau să expun asta, chiar se lasă cu ascultat la ceea ce zic, atunci când sunt la un suc la sticlă şi o cafea. Perioade mari prin baruri şi cafenele, atunci îmi plăcea, la un moment dat m-am săturat, îmi dădusem seamă într-un final că mai şi atrag urechile altora atenţia. Să ştiţi oameni buni ca fapt divers, am insistat de multe ori să văd cât poate de mult să mă asculte un străin/a din masa alăturată. De ce?
Pentru că scrisul şi vorbă bună, aduce pasiune în lucrurile cu care te deschizi, adică, începi şi taci şi observi în jur şi nu asculţi ce este lângă tine, zâmbeşti! La mesaje este altceva şi de aici îmi place scrisul. Contorizam abonamentul şi mama se uitase la factura mea şi uimită, mă întreabă “cu cine naiba vorbeşti tu, de dai 8000 de mesaje?!?!”
Scris, scrie, scrie, acum mi-a venit una din ideile din cap, despre ce scriam sau ce scriu de fel. Caut vorba ieftină să ajung la una bună, poate aud ceva bun de reţinut, asta este ceea ce caut. De urmărit poveşti şi bârfe, despre sau cu femei, ai nevoie de o iubire, nu?! Nu cedez la rău, asta controlez şi totuşi îmi fac rău, să văd ce se întâmplă. De asta sunt am ajuns nebun. “- Binee, scrie, scrie, scrie!” Atâtea întrebări îmi pot pune zilnic şi de multe ori mi-i le repet pe unele, ştii ce zic, sper să fie de înţeles că mă înţeleg bine cu mine, sunt onest şi nu mă mint, asta este adevărul. Am uitat să menţionez că, tot asta, este rezultatul nebuniei mele, stări care îmi trec zicându-mi un fel de, scrie scrie scrie, dar vorbeşte-le cu tine, dacă nu cu altcineva.
noridecuvinte 