Arhivă pentru Aprilie, 2017

15

Aş putea să rămân cu gândul doar la privirile tale calde, astupate de puţin rimel şi un creion de buze roşu, de fel nu am cum să mă abţin să nu te cuprind de la spate, să te sărut de la lob până la marginea umărului. Să îţi prind mijlocul, să îl aşez uşor pe poala mea, masându-ţi gâtul în faţă şi în spate, trăgându-te de părul tău frumos. Să te las în braţele mele sărutându-ţi buzele despre care nu pot să nu le muşc uşor, uns puţin cu limba. Să mă plimb cu degetele pe marginea picioarelor, căci sunt surprins de formele lor grozave, să te întind pe spate şi să îţi adulmec tot ce ai tu de preţuit şi protejat, să te aud gemând uşor şi tare. Să te joci în părul meu cât timp sunt acolo, să mă tragi să simt câteva lacrimi şi să nu mă opresc, să îţi despart larg picioarele încât să văd totul.

Încep să rotesc degetele în interiorul tău umed, masându-ţi pereţii, simţind umiditate din ce în ce mai mare şi nu mă opresc aici, măresc intensitatea şi nu unul, nici două, doar trei degete, uşor şi tandru până simt că s-a încins tot din tine. Te aud cum spui să încetez, că este îndeajuns, dar cine crezi că te ascultă? Mă ridic cu săruturile către sânii tăi, sunt umezi, îmi aşez locul şi intru în tine, stau neclintit acolo şi aştepţi să mă mişc dar, nu. Nu pentru că vreau să îţi privesc ochii sclipitori, uşor plânşi de pasiune, de dorinţă, de aşteptările pe care nu le aveai să se întâmple aşa. Da îmi place, ador, nu am cum să nu mă joc cu tine şi să nu îţi fut mintea cât pot de tare şi cum am învăţat. Mă uit, te sărut, îmi spui să încep, dar nu, îţi ridic picioarele între corpurile noastre transpirate, şi strâng să simţi şi mai îndeaproape. Încep să împing atât de uşor încât în interiorul tău, totul a început să ardă. Încep să simt şi eu plăcere, încep să mă mişc mai repede.

Îţi muşti buzele, te fâstâceşti cu mâinile şi mâinile tale o iau rândeaua, mă zgârii, mă retrag uşor… te întorc cu fundul spre mine, îţi aşez două perne, la cap şi sub abdomen. Îţi desprind fundul şi mă năpustesc din nou acolo, este mişto tare, aud cum gemi şi râzi, te uiţi cu coada ochiului să vezi următorul pas. Încep să îţi masez tot şi strâng uşor, te aştepţi să te lovesc, îmi ridic palmă şi după un moment ai strâns din el, crezând că revin cu o palmă. Am zâmbit şi am lovit-o tare, un răcnet de durere plină de fericire îmi spui să repet asta. Făcând-o, te apuc de mâini şi te ţin strâns dar tandru, hai să te aud şi acum.
Tipa asta ştie cum îi place şi nu se dă înapoi deloc să nu îmi spună aşa de tare cum şi cât să dau, să scot, încât ne potrivim de minune. Singură îmi spune să aştept, să mă mişc, să se joace şi ea cu mine, fără teamă mă întreabă cum e mai bine, în şoapte, în timp ce o freacă, tot în privirea ei rămân, amândoi lăcrimaţi, ne ridicăm din pat către fereastră. Cum priveliştea era malul mării şi soarele deasupra noastră, căldura ne ajută să fim acolo şi vântul să stârcească pielea noastră de găină. Aducând-o din nou în poală, o rezem cu faţa la mine, îi ridic corpul şi nu m-am oprit din mişcări. Ţipătul ei mă ajută să ştiu când să îi dau un moment să respire. Mă împinge, mă aşează pe marginea patului şi îmi spune să luăm o pauză, ne întindem şi ne uităm la soare.

Fără o teamă îi spun că vreau să adorm, râzând şi uitându-se mirată la mine, îmi spune dacă cumva am terminat prima sesiune, la care eu îi spun, „da, ce să îi faci!”. Mă săruta lung şi se încolăceşte în corpul meu. „Mă faci să vibrez, ai atât de multe în tine de spus şi arătat”, repetând şi eu acelaşi lucru, întind mâna în poşeta ei şi scot plicul şi prezervativul. Uitându-se mirată, mă întreabă cum de prezervativ, la care eu zâmbind cald, „vreau sex, fără pasiune, dur, fără oprire, vreau să îmi cunoşti demonul şi intenţiile lui”. Temuta puţin, îşi muşcă buzele din nou, se ridică şi merge să aşeze telefonul, îşi scoate ustensila de la lanţ şi ne facem puţin de cap.

” Cel mai interesant lucru pe care pot să îl simt acum, nu este tot ce ai făcut ci tot din ce eşti făcut. Aş vrea să înţeleg de ce te ascunzi, deşi ştiu că dacă te-ai descoperi, ai reîncepe iar să fuţi tot ce prinzi. – Exact! Nu vreau să reiau viaţa aia, m-am săturat să îmi consum energie cu fiecare. – Păi tu aşa faci cu toate? Relativ da, nu vreau altfel, sexul este pentru începători şi oameni cu frustrări, dragostea şi amorul este pentru cei ce iubesc femeia şi îi pot oferi un moment ca asta, NU? Bine punctat”.

După ce am terminat conţinutul, scoate din etajera două batiste mai mari, mă întinde în pat şi „Te rog frumos, las-mă să văd cum este”, fără să mă gândesc, „nici eu nu ştiu cum este să nu faci nimic”. Mă leagă de pat, şi îmi prăfuieşte restul pe ciuperca, uimit şi râzând, cu călcâiul drept, îl pun pe cap şi o împing până la capăt. Îmi dă deoparte, se uită în ochii mei, zâmbind şi îmi face cu ochiul. A fost prima oară când am simţit un sex oral din toate punctele de vedere, limba, aer, supt, obraji, buze şi a fost şi prima oară când o femeie m-a făcut să gem. După un timp se aşează pe mine, ne cuprindem braţele încât să facem un triunghi şi Doamne, Dumnezeule, a început să mişte corpul într-un fel încât singură tipa, gemea, era jocul ei şi eu o simplă marionetă.

Soarele a apus şi am ieşit ambii din casa goi, până ce am ajuns în mare, am intrat şi am spus amândoi deodată, hai să o facem aici. Ceva plăcut şi intens în acelaşi timp, încât râdeam amândoi cât de distractiv este. Fără nici o teamă că cineva ne-ar vedea, am ieşit din apă şi ne-am întins pe nisip, i-am pus mâinile ei peste gură şi am rugat-o să se ţină bine. Picioarele în v şi haide mami că nu te las până nu se face dimineaţă cu tine. Ne-am futut până ce ne-am uscat pe corp, mânjiţi de nisip, mi-a sclipit şi m-am oprit, se ridică şi mă ia de mână, ducându-mă spre casă. Am intrat în duş amândoi şi am început iarăşi, sincer corpul meu a început să tremure grav, cum umărul meu este dislocat, s-a speriat puţin. Apa era fierbinte rău, m-a cuprins de la spate şi ne-am aşezat, „cred că este timpul să te opreşti, te-am solicitat ceva”, mă săruta şi i-am spus te iubesc. Întrebându-mă de ce aşa mult şi de ce am ales să fac asta, am aşteptat să îi treacă sclipirea din ochi până să îmi vină ceva ce şi astăzi o rostesc.

M-am ridicat, am luat-o de mână, i-am strâns părul, l-am stors şi i-am pus o bentiţă în cap, am întors-o, strângând-o de gât de la spate, am dat de câteva ori peste fund. Am întors-o iar, i-am pus tricoul şi un prosop la brâu, am luat-o de mână şi am mers la fereastră.

„Să te aud cum gemi şi fără să minţi sau să ascunzi ceva şi asta la început spun, să mă faci să mă simt un bărbat deşi am o vârstă fragedă pe lângă a ta, face mult mai mult decât o partidă de sex neînsemnată, unde te fut de îţi sar capacele. Deşi am să vreau să fac şi asta, te rog ascultă-mă puţin. Petrec puţin timp cu tine în fiecare zi şi mă bucur din suflet să o facem aşa, mă bucur că nu ne futem la cap cu mesajele, cu telefoanele, că avem trei vieţi în relaţia noastră. Îţi mulţumesc că îmi accepţi totul şi eu şi tu şi tot ce se leagă acum va fi ceva ce încă nu pot să descriu. Vreau să simţi în fiecare zi asta de la mine şi nu am să mă opresc să îţi ofer ceva ce ştiu bine că nu am avea să dăm greş.
– Iubitule, unde vrei să mergi cu asta?! Mă sperii puţin şi ştiu că nu ar trebui.
– Da nu ar trebui, ştii bine că sunt îndrăgostit de tine în fiecare zi, doar când mă gândesc la un simplu hei, o simplă privire, orice, te iubesc mult dar vreau să îţi spun că,

 

Eşti un grăunte de nisip şi pentru mine, eşti tot nisipul din lume!

Anunțuri

13

Când te apuci recent de scris, încerci să îţi dai seama despre modul tău de expunere, însă, un prieten mi-a povestit recent, o altă metodă bună şi anume scrie, scrie, scrie. Pe moment chiar mi-am dat asta seama şi i-am răspuns cu, „pe bune?!”, la care el „scrie şi de 10 ori, chiar o să funcţioneze”. Tipul ce să spun despre el, prin timpul săptămânii sta la un atelier de actori. Invitându-mă de repetate ori, chiar i-am cerut detalii despre ce se întâmplă acolo şi ce credeţi, chiar nu îi strică oricărui om să facă asta. Ajungi acolo, te aşezi undeva, poate bei, asculţi şi vezi ce se întâmplă, simplu. Oamenii îşi interpretează rolul său prima audiţie în curând, fac exerciţii unde putem oricare dintre noi să ia un loc.

Scrie, scrie, scrie, asta este unul din secrete, hai să scriu despre ceea ce văd, simt, aud sau interpretez, căci asta este cea mai interesantă parte. Am tot observat şi la alţii cum o fac, tabieturile mele la început au fost să ascult foarte mult şi să văd tot ce se întâmplă în jurul meu. Cu poliţia şi organele masculine, nu prea mi-a plăcut să stau prea mult, de fel fetele erau mai captivante şi reţineam multe prostii bune. Văd că bârfa nu a omorât pe nimeni, dacă bârfele, nu sunt negative, aşa mai afli una-alta de la oameni. Scrie, scrie, scrie. Asta în scris nu am încercat-o dar observ lucruri, pot să sar subiecte repede.

În scurt timp încerc să îmi adaug un hobby, creez un site cu blog-ul acesta. Din copilărie îmi doream să îmi scriu un jurnal, am încercat şi bineînţeles că nu a funcţionat, am mai încercat să ţin fişiere cu texte prin calculator, mai deţin câteva şi acum. Scrie, scrie, scrie, despre mine şi cum răspund la situaţii, despre poveşti şi vise, situaţii atenuante din norii de cuvinte. Suspicios o să vă pară, faptul că am trecut prin ele, dubios este de ce le-am făcut. Sunt nebun şi nu mint când, spun că sunt sociopat. Prostia încercată este mereu un succes, dacă vezi doar partea bună a lucrurilor, sunt bărbat şi am turnat pahare multe. Verbe nescrise şi prescurtări urâte, cu cinci, şase feluri de a scrie cu un stilou drăguţ din Franţa. Fără nici o noimă am înţeles cu scrisul ăsta.

Dacă tot m-am apucat de scris, vreau să expun asta, chiar se lasă cu ascultat la ceea ce zic, atunci când sunt la un suc la sticlă şi o cafea. Perioade mari prin baruri şi cafenele, atunci îmi plăcea, la un moment dat m-am săturat, îmi dădusem seamă într-un final că mai şi atrag urechile altora atenţia. Să ştiţi oameni buni ca fapt divers, am insistat de multe ori să văd cât poate de mult să mă asculte un străin/a din masa alăturată. De ce?
Pentru că scrisul şi vorbă bună, aduce pasiune în lucrurile cu care te deschizi, adică, începi şi taci şi observi în jur şi nu asculţi ce este lângă tine, zâmbeşti! La mesaje este altceva şi de aici îmi place scrisul. Contorizam abonamentul şi mama se uitase la factura mea şi uimită, mă întreabă „cu cine naiba vorbeşti tu, de dai 8000 de mesaje?!?!”

Scris, scrie, scrie, acum mi-a venit una din ideile din cap, despre ce scriam sau ce scriu de fel. Caut vorba ieftină să ajung la una bună, poate aud ceva bun de reţinut, asta este ceea ce caut. De urmărit poveşti şi bârfe, despre sau cu femei, ai nevoie de o iubire, nu?! Nu cedez la rău, asta controlez şi totuşi îmi fac rău, să văd ce se întâmplă. De asta sunt am ajuns nebun. „- Binee, scrie, scrie, scrie!” Atâtea întrebări îmi pot pune zilnic şi de multe ori mi-i le repet pe unele, ştii ce zic, sper să fie de înţeles că mă înţeleg bine cu mine, sunt onest şi nu mă mint, asta este adevărul. Am uitat să menţionez că, tot asta, este rezultatul nebuniei mele, stări care îmi trec zicându-mi un fel de, scrie scrie scrie, dar vorbeşte-le cu tine, dacă nu cu altcineva.

12

Asta cred despre mine chiar de când eram mic, o spun şi des, nu mint serios!

Deşi mama mi-a lăsat o educaţie interesantă şi bună, am rămas prost când mi-am dat seama că urăsc oamenii în general. Am început să o şi recunosc în mine, dar când am pornit să spun şi la cei din jur, lumea a început să arate cu degetul pe urmă. Mă supăram şi mai ales mă enervam. Copil fiind în zilele acelea, frumos cu copiii la joacă, deşi mă distram acolo cu maşinuţele şi cu frunzele, mă simţeam în plus, vedeam totul aranjat. Nu le-a luat mult timp să îmi spună că sunt ciudat sau nebun, mama mă bătea pentru că nu eram nici zdravăn, drac împieliţat, îmi plăcea să încerc orice. Cam asta este copilăria, fiecare trece prin ce trece, oare cu puţină bătaie şi mult răsfăţ sau cu multă dragoste şi prea puţin din restul.

De ce urăsc oamenii şi totuşi copii, îi iubesc, ador să stau pe lângă ei. De ce să nu îmi plac oamenii, când se fură unii pe alţii şi fiecare îşi vede interesul mai devreme sau mai târziu. Înţelegeţi ideea că oricum sunt multe şi aici de spus. Am urât întotdeauna oamenii pentru că mulţi m-au adus în situaţii inconveniente, multe, foarte multe şi din creşterea mea alături de familie, o iubire tragică de ciudată, dacă pot spune aşa. Rău, pornind de la atunci când eram copil şi un vecin m-a aruncat într-un trandafiri, de începuse să îmi curgă sânge din cine ştie ce locuri (amuzant şi totuşi trist), sau când am căzut peste 25 de trepte, împins bineînţeles şi căzusem în nişte cioburi, de era să îmi pierd ochiul stâng. Cine ştie ce trageri şi amintiri şi ca să nu mai zic şi alte chestii tragice, am şi cele bune. Pline cu jocuri alături de foarte mulţi copii, dar cum spuneam, fiecare îşi vede interesul. Lucrurile astea nu m-au afectat, dar cu timpul începeam să văd cum este lumea în jurul meu, rea, superficială, buni mai rar întâlniţi şi când am vrut să trag o concluzie, nu ştiam cu ce să încep.

Până să încep să îi urăsc, bineînţeles că îi iubeam! Îmi plăceau mulţi, dar mai toţi te înşală, iar cei care nu prea fac asta, când nu te aştepţi sau cel mai clasic, când se iveşte oportunitatea, te „ţacă”. Mama mi-a spus tot timpul să fiu bun, dar cu măsură, să vezi şi ce primeşti, ei bine… la asta nu am fost atent. Deodată totul a început să aibe sens şi am început să aştept, în zadar, va dă-ţi şi voi seama, cu toţii trecem prin asta. Fie să zic multe altele, urăsc oamenii pentru că,

Eu sunt sincer cu mine, voi nu. Eu sunt onest cu mine şi cei din jur, alţii nu şi chiar nu spun minciuni, pentru că în ultimii ani am pus capăt ăstora. Am spus nu vreau să mai mint şi am pornit cu ce este mai uşor. Să nu te mint pe mine. Facem de gânduri rele să le pornim pe alţii, doar să ajungem unde ne dorim. Asta eu nu am cum să mai fac, le numesc trafic de interese. Bărbaţii de iau cu harneala şi femeile pe sus, asta nu. Urăsc oamenii, dar după un timp, bineînţeles, nu mă înşel să zic asta. Mă risc sau mă joc să cred care din ele este, îmi zic întotdeauna că, nu o să pară ceea ce este de fapt. Oamenii pe care îi aleg de cativa ani sunt tot mai triez, anual chiar, asta e!

Cu minciuna nu mă mai joc şi am mai învăţat un lucru, dacă spui cine eşti de la început, s-ar putea să devii subiect de bârfa, asta dacă te cunoşti cu mulţi. Lumea din locurile prin care le vizitezi fie des sau rar, poate o dată pe lună, cine ştie, ajung să ştie unul despre altul. Asta rezumă că, judecăm lumea după aparenţe, iar eu nu. Nu vreau să mai combin situaţii, să văd ce este nou la altul, prietenii îmi spun câteodată să mai dau şansa, sau să încerc. Fie după ei, mă mai iau, deoarece este nou şi totuşi amuzant să o faci, nu mă cac pe mine. Evident că mă contrazic, despre ce vorbim dar pun punct la asta, încăpăţânat cum sunt, tot urăsc oamenii de fel. De diferite tipuri, de conjuncturi, de energii atrase sau oameni cu care interacţionezi fără voia mea. Când eşti onest şi vezi mai tot timpul adevărul bun, cald, ştii bine ce fel de oameni am în jurul meu, dacă pari şi suspicios de calm şi prea puţin zâmbăreţ, ieşi la iveală. Eu zic să nu mai deranjezi, decât dacă ai ceva bun de spus, în sensul că, nu mă feresc de tine, dar nu ştiu ce vrei.

Am o teamă pentru asta şi am să îţi spun de ce. Chiar am intenţii bune cu oricine şi ştiu că şi tu ai avea, dar te rog ţine minte că eu te susţin fără ca tu să îmi ceri şi o fac în toate părţile unde eu văd său simţ că tu nu te-ai lipsi dacă eu „ţi-aş oferi asta”. Am învăţat cum să o fac bineînţeles, mă mândresc cu asta, căci în viaţă trebuie să fii cel mai bine descurcăreţ, vorba mamei. Mama mi-a spus cele mai bune vorbe când vine vorba despre oameni şi cred că şi în cazul tău. Oare am ascultat chiar de fiecare dată, nu. Să te minţi? Nu!

Să alegi cum să faci cu toţii şi deodată este oarecum greu, să ignori oamenii care simţi că nu este cazul neapărat să faci ceva, dar să accepţi în caz de se întâmplă. Nu face prea mulţi paşi cu toţii, să încerci să găseşti cei mai perfecţi prieteni, căci cu toţii suntem oameni şi mai greşim, mai intenţionat sau nu. Mama mi-a spus…

Cum să urăşti oamenii, asta m-am întrebat tot timpul şi încă o fac. Sunt oameni mişto în lumea asta, oare şi ei nu mint, nu înşeală? De ce să cataloghez oamenii, fiecare oricum este cu fiecare, asta este vorba mea. Integritate şi dispreţ, astea nu prea se pupă una cu alta, două lumi diferite. Să fii peste mai mulţi nu este un lucru de mândreţe, să fii om este, că nu te costă nimic.