Arhivă pentru Noiembrie, 2015

09:18 Un Bebe I

Posted: 27 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Relatari
Etichete:, ,

Bebe I.jpgSă începem aşa: nu ştiu câţi centimetri, dar blond cu ochi albaştri, 5.4kg la naştere înseamnă multă durere pentru mama şi chin. Ce-i drept m-a înjurat foarte mult şi după mulţi ani am înţeles că a fost o greşeală. Copilărie frumoasă imediat după revoluţie, am prins încă momentele în care cei mari se distrau altfel. Pornind de la coci, ascunselea, nouă pietre, frunză, lapte gros, ţără-ţară vrem ostaşi şi multe altele până la să creăm autostrăzi şi să ne plimbăm cu maşinuţele primite de Crăciun. Ei bine, eu nu am crezut niciodată în Moş Crăciun, eram mic, nu ştiu exact când am surprins-o pe mama punând cadouri la bradul de Crăciun, bine bradul era din plastic şi făcut frumos ce-i drept. Cine avea pe timpul acela maşinuţe de raliuri din metal era bine văzut, cei cu plastic pe fund mai puţin. Am început să inventăm jocuri, vindeam lucruri pe frunze, stăteam şi le căutăm să aibe toată lumea la fel şi le dădeam valoare. Ţin minte cu 10.000 lei vechi luăm 40 de fise la aparatele mecanice şi mă jucam nu o zi ci poate 2 zile jumătate, foarte plăcut. Sunt detalii în copilăria mea pe care nu mă pot abţine să nu le zic şi am să încep o poveste ce am mai scris-o odată. De data asta nu ştiu dacă am să pot să îmi aduc aminte tot.
O copilărie plină de aventuri că toţi, dar fiecare cu părţile rele şi învăţăturile specifice. Cum spuneam şi într-un post anterior mi-a plăcut să ascult de bătrâni. Am învăţat să vorbesc, respect şi să iubesc ce se cuvine. Mama nu a fost aproape pentru că nu a putut dar în schimb soră a făcut parte o perioadă mare din viaţa mea. Nu mă luau de la şcoală căci era aproape şi nici nu îşi băteau capul cu mine dacă am învăţat sau alte situaţii de genul. Nu cred că am luat vreun premiu dar  aş vrea să ştiu. Am schimbat 5 şcoli, de la şcoala primară până la facultate, pe scurt. Prieteni mi-am făcut la tot pasul, mai bine spus eu am fost prieten pentru toţi. Să pornim cu partea bună şi amuzantă.
Având o soră mai mare cu 10 ani, va daţi seama că m-am plimbat destul de mult pe lângă ea, mai mult sau mai puţin, toată lumea mă îndrăgea şi cum spuneam, gras, buflei, gropiţe, ochi albaştrii, par creţ. La sfârşitul clasei a ÎI a, în toiul verii, mama hotărâse să se despartă de tată şi a trebuit să ne mutăm; zis şi făcut. Până atunci am avut destule experienţe, cum ar fi:
A avut grijă de mine familia mea primii doi ani, mai mult sora, în care am văzut destule certuri, mama bătându-l pe tata, da da!… aţi auzit bine, el având problemă mare cu băutura, clasic bineînţeles şi des întâlnit în această ţară. Ca să mă protejeze m-au dus la  naşi, oameni plăcuţi şi minunaţi, 3 copii de diferite vârste, o minunăţie de familie! Când nu s-a mai putut am schimbat, la prieteni de familie, un moş şi o babă, căci eu aşa îi strigăm. Lucrurile au evoluat, am început să cresc şi am stat o scurtă perioadă la mătuşa, la casă, frumos, elegant, multă lume primitoare. Când nu s-a mai putut m-am întors acasă şi urcam foarte des, de fapt după ce veneau prietenii de la grădiniţă, urcam la etajul 3. Eu nu am făcut nici grădiniţă, nici căminul, am stat acasă ca un boschet şi am învăţat ce trebuia de la sora mea mai mare. În casa erau scandaluri, ţin minte cum mama a spart în capul tatălui meu diferite lucruri şi el cu respect pentru femei şi cu musca pe căciulă nu riposta. Am înţeles de la mama căci tata a fost un om extraordinar, bun la toate, dar a pus guriţa pe băutura şi bineînţeles că în orice caz s-a stricat. Pe lângă toate astea prima oară am fugit de acasă (postul anterior are detalii), iar sora mea îşi luase o bătaie de mama focului, chiar fără să vreau am văzut cum mama o calca în picioare… urât. Cel mai bun prieten de pe vremea aceea, ne-am împrietenit spărgându-mi capul în uşa de la intrarea unui bloc vecin, eu înjurându-l de mama focului că era la geam şi nu credeam că este în stare să iasă după mine, dar… lucrurile astea m-au făcut să văd viaţa aşa cum este ea, am fost de faţă când undeva la blocul din faţa ultimei camere, la un etaj mai sus, scandal mare într-o altă familie, am văzut cu ochii mei cum femeia îl împungea pe soţ cu un cuţit şi m-am speriat. S-a lăsat greu, dar mi-am pierdut interesul. Nu am fost speriat niciodată de lucrurile de care mi-i s-au întâmplat şi vorba aia, era să îmi pierd ochiul stâng, doar 1mm mai trebuia să ajungă în ochi, sau am fost aruncat fără prea multă intenţie în grădina de trandafiri a prietenului menţionat mai sus. A ieşit cu sânge mult dar cu puţine lacrimi căci ieşea sânge din mine, totul a trecut când lumea s-a adunat lângă mine.
Fetele din cartier m-au iubit foarte mult, chiar se ofereau să stea cu mine şi vecinul de la etajul 3 cu care mă înţelegeam cel mai bine îmi propusese să ne jucăm de-a doctorul şi pacientul. Zis şi făcut! Am prostit cu el prima oară o „domnişoară” nu ştiu cum să îi zic, unde bineînţeles cu ajutorul fetelor din cartier să nu facem mari prostii (citez: „- Orice, numai să nu băgaţi ceva în păsărica”).
Nu a fost problema asta dar după un timp, domnişoara s-a scăpat la altele şi uite aşa eu cu vecinul am ajuns să stăm într-un cort şi intrau pe rând 5-6 să le consultăm. După mulţi ani, încă se înroşesc când dăm buzna între noi. Într-o altă ordine de idei, o a 6 a domnişoară s-a gândit cine a fost capul răutăţilor, adică eu, m-a luat deoparte în cazemată făcută în grădină, ţineţi minte nu?! Şi pot să spun că a încercat să facă un oarecare sex cu mine. Fiind instruit de această acţiune de către sora, prietenele ei şi foarte multă alte lume, ţin minte că îi spusesem că imposibil să se întâmple asta. Dar ştiu că reuşise să insereze (Doamne cum sună!) ***** că nici nu ştiu cum să zic pentru o vârstă de 7-8 ani şi o căldură mă apropiase în tot corpul, fratele ei lângă, ţinea de 6. Povestindu-i unei vecine, mi-a spus dacă cumva m-a afectat sau speriat şi i am spus că NU!
Ţin minte că la majoratul sorei mele, inima a ales muzica şi dânsul, matematica şi engleză, o combinaţie bună (aflând mai târziu). Mi-a plăcut foarte mult să dansez şi să ies la discoteci, sora mea luându-mă. Am avut posibilitatea şi libertatea de la familie să merg unde doresc eu în oraşul natal. Mă plimbam foarte des pe faleză, stăteam lângă mare, căci o iubesc din tot sufletul şi aş renunţa la orice pentru ea. Prima petrecere a fost demenţiala, îmbrăcat la 4 ace între zeci de elevi de clasa XII, eu un copil de 8 ani, foarte frumoasă amintirea. Un coleg încerca să îl copieze pe Michael Jackson şi îi cam reuşea. De atunci am început şi eu, ha ha. Lăsând asta deoparte puţin, având libertatea necesară şi minciună de partea mea, uşor să zic „- Mami în seara asta dorm acolo!” Şi bineînţeles eram în altă parte, pe plajă unde muzica sună delir. Mama avea metodele ei să mă găsească, mi-au întins un pager până să am un celular. Frumos, elegant sună şi mergeam la cineva şă îi cer a sun să vadă ce zic, ce fac, unde sunt, etc. Sunt foarte multe poveşti, nu ştiu cu care să încep şi cât de adânc să intru în poveşti. Am fost torturat de învăţături, experienţe, bătăi, fericire, puţină iubire din partea lor şi mare din partea altora. M-am anturat cu absolut toată lumea şi mi-a prins enorm de bine, toţi m-au învăţat numai lucruri bune şi am ţinut cont de ele, cum? Experimentându-le şi asta trebuie făcut la tot pasul! Până să consideri că da este ok, haideţi să încercăm. Facem pauză.

Anunțuri

12:58 Zid

Posted: 25 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Spune la timp
Etichete:, , , ,

ziduri.jpgCompromitem relaţii şi iubiri când uităm ce este o relaţie. Aducem certurile pe motive de comunicare şi tăcem în momentele în care ar trebui să ne cunoaştem. Aşteptam multe unul de la altul, de fapt aşteptam să se întâmple ceva, nu neapărat nou, ceva! Ambii aşteaptă ceva şi tot ce facem, este să creăm o prostie în jurul nostru, o relaţie care ajunge falsă. Totuşi facem sex la ordinea zilei, să mai uităm şi să ne zâmbim căci măcar asta merge bine, sau relativ ok. Ne îndepărtăm uşor de sex când intervine monotonia şi rutina de la muncă, stresul şi când totul devine platonic, ne certam tot mai des.
Ideea era că nu mai sex ca înainte şi uitam să ne comportăm. Sexul […], sentimentele ascunse şi clar prostiile, ideile din capul tău neexprimate la timp, se ridică ziduri de orgolii, tu prima, iar eu mai greu. Încercând să ţin pasul să o faci să crezi că e doar un moment prost al relaţiei din cauza lucrurilor prosteşti prin care aţi trecut, ai încercat să sari acest zid dar neputând, ai încercat să îl spargi, l-ai lovit şi nu s-a spart. Te-ai gândit apoi să iei ceva mai puternic, ceva să nu o enervezi în acelaşi timp.
Un zid compromis la orice, să stea el în măreţia lui şi crezând că o să te atragă şi mai mult să îţi revii. Îi ataşăm sentimente colorate şi îl pictăm cu superficialitate, toate acestea pentru un vis ce ni-l creăm amândoi la primul salut, urmând momente frumoase.

11:32 Grasu

Posted: 25 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Relatari
Etichete:, , , , , ,

Grasu

Am fugit pe drumul meu încă de mic, ţin minte aveam nici 5 ani şi am luat-o în spre şcoală, am ocolit-o, am ieşit în bulevard, am traversat, am ajuns la un parc. Am stat pe acolo şi în drum spre alt loc, la semafor cineva mă întreabă care este treaba cu mine. Bineînţeles că am ajuns la dânsa acasă şi a fost muuuult mai bine. Ciocolată cu lapte, prăjituri făcute în casă şi după scurt timp un receptor mii se întinde. Am început să plâng în momentul când am auzit vocea mamei, o întâmplare prostească şi amuzantă. Mai ţineţi minte când ne jucăm ascunselea? În casă sau afară, noi îl jucăm diferit! Plecăm din cartier, mergeam la magazin, ţinea cel puţin o oră pe tura. Ne pierdeam şi acum tot la fel. În casa m-am jucat la foarte multă lume, m-au crescut 4 familii, eu aşa le spun. Prietenii pentru mine sunt familie căci noi acolo am învăţat multe. Te invităm acasă, puneam o farfurie cu ceva cald său rece şi bun, suc în caz de era. Am schimbat locurile foarte mult până să ajung la vârsta de 14 ani şi atunci în sfârşit se oprise mutatul. Sora mea plecase la Bucureşti şi rămăsesem în doi, eu şi mama. Ştiţi cum este viaţa alături de 2 femei? Distractivă, cu ţipete în care nervii sunt puşi, luaţi, înghiţite de ele şi revărsate spre mine. Dar înveţi şi foarte multe, chiar prea multe, asta în caz de vrei să faci asta.
Diferenţa mare între mine şi sora, cam 9 ani. I-am întâlnit mulţi prieteni, prietene, colegii de liceu, universitate. Nu mai zic câţi am întâlnit noi doi, când ne-am mutat de 3 ori cu casa. Oricum multe învăţături. Un haos mare şi partea tristă despre asta, chiar dacă îţi face bine şi m-am deschis tuturor, a ajuns să mă doară şi să vă urăsc. Dacă aş putea să îmi aduc aminte numele la toţi cu care am intrat în contact… mă sperii eu!
Încă vreau să mai fug şi fug în fiecare zi, deşii sunt destul de responsabil şi naiv să cred că asta îmi face bine. Crezând, am ajuns să depind de oameni cu fiecare chichiţă mă îndrept spre un mare eşec al prostiei. Eram mic şi gras, va dă-ţi seama căci mă strigau „Grasu`!” Când au început bătăile, a trebuit să îmi revin, gata distracţia. Totuşi mi-am găsit altfel de amuzament, toleranţă la ţipat, lovituri şi ironie. M-am apucat să citesc lucruri stranii, cum ar fii Freud. Inteligent dar prostesc, 9 ani.
Am lipsit 2 săptămâni din viaţa fizică a mamei mele. Pur şi simplu nu m-a văzut! Am găsit o grămadă de explicaţii şi am minţit. Liceul l-am ales departe, aproape de mare, un loc minunat pentru distracţie. Petreceri!
Am avut un program intens de şcoala vieţii, şcoală, timp liber şi timpul în care stai cu familia. Inuman!
Să vezi scandaluri, bătăi, omoruri, chiar iei viaţa în serios şi te gândeşti la ce îţi spun părinţii:
„- Ai grijă când ieşi afară, că sunt mulţi nebuni!”
Chiar aşa este, sunt mulţi nebuni. Am parcurs milioane de kilometrii pe jos, pe străzi, alei, oraşe pentru amuzamentul meu şi da sunt mulţi oameni de care te înspăimânţi. Având o libertate mare de a face orice, am ales numai distracţia, cluburile, puţin rău de tot la şcoală (matematică, engleză şi sport), restul au fost la întâmplare şi m-am descurcat. De ce să fiu de 9-10 când pot fii un aproape 8 şi inteligent. La tot pasul am ascultat de bătrâni în mare parte, am stat pe lângă ei des, mai ales vara, puştan de 7-8 ani, jucăm table şi îi băteam. Mă întrebau multe şi răspundeam, am învăţat să fiu amabil, respectuos, gentlemen pot spune. Nu mă laud, dar „asta e!”, vorba mamei. Mi-a plăcut în Cişmigiu, veneam în liceu să joc o tablă în capitală. Aceleaşi lucruri le răspundeam şi vedeţi? Oamenii bătrâni nu se schimbă niciodată, ce pot spune altceva decât să te înveţe de bine.
Sunt multe Doamne de spus!
Aş merge undeva departe să iau 395 de pagini unde am scris multe întâmplări. Copilăria mea începe acum. Un nou capitol

11:56 Marea si zambetul ei

Posted: 25 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Povesti si vise

O zi posomorata ma face sa ma gandesc numai la tine

noridecuvinte

Marea si zambetul ei

În dimineţile tale, zbieram după iubire cum în nopţile de toamnă după tine. Vin şi eu odată cu cerneală albă din sufletul tău negru de durere, căci soarele nu te încălzeşte, iar luna se amuză în nopţile de iarnă când ne agităm după culorile vii din sufletele calde. Norii de cuvinte sunt alese, comoara desfăcută şi lanţuri de plăceri.

Cum să nu iubeşti marea şi valurile la mal semănând cu un zâmbet. Asta zic!!! Entuziasmul meu când ajung să simt ceva atât de pur şi adevărat.

Vezi articol original

04:14 Adulmec

Posted: 23 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Spune la timp
Etichete:, , ,

Adulmec

Îmi venea să o respir, nu să o privesc. De multe ori asta vreau, să te respir adânc, până la fund, să îţi simt toate apele, gândurile, fanteziile ascunse de care încă nu le-ai făcut. Îmi venea să vin, dar îmi place să stau, îmi venea să îţi spun ceva, dar nu eu nu spun, ochii ziceau mai mult decât un „- Bună!”.
Îmi plac nopţile ascunse sub lumina lumânării, cu un miros de iasomie şi un vin roşu bun, nu am cu cine şi am să îl termin singur. Mă gândesc iar la mine şi la faptul că îmi venea să te respir şi nu am făcut-o. Nu mai îmi vine şi indiferent de câtă dorinţa am să creez o nouă dragoste, mă gândesc că m-am plictisit să fac asta. În jurul meu curg dorinţe de cunoaştere şi asta mă face să mă simt iubit, în tăcere. Îmi este teamă şi te rog înţelege căci m-am pierdut în spaţiu, în dragoste, în visele mele, cele care le am în fiecare moment, create în tăcere şi suspinând după oricine, de ce? Pentru că ador iubirea, ador dragostea, o ofer din plin fără limite, fără să ştii ce te-a lovit, fără să ştii cine sunt, apoi mă simţi, mă vezi, cu ochii mari apari lângă mine şi aştepţi. Asta urăsc! Pretenţii şi aşteptări, vise şi moravuri. Un bărbat vrea orice femeie ce îi place fizic şi apoi psihic, dar până la urma fizic şi atâta tot. Cei adevăraţi sunt puţini şi unii tot singuri, tot de teamă, să o respire, să nu o privească prea mult şi să vrea adânc.

11:59 Sarmane

Posted: 19 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Critica
Etichete:, , , , ,

Bate din palme, tipa, urlă, afirmate, fii tu unde trebuie să simţi. Se caută naturaleţe, puritate în femei şi care mai de care cu barba lui cu tot, costume şi seriale. Moda nu moare niciodată, nici muzica.
Citesc alături de voi şi mă îndrept spre alţi nori de cuvinte.
SarmaneZiarele mă obosesc, numai manipulare, se ascultă youtube şi piese de vinyl. Beau un pahar de vin roşu alături de ei şi aud în ascensiune următoarea: „- Viu fiule să naştem o frăţie!”. Dintrodată linişte, rânjete, vorbe mici dar bune.
Despre mine şi prietenie, amici şi cunoştinţe, „d-ale lui mitica!”.
Fiecare cu oamenii lui, grupul lui, prietenii lui, prietenă sau iubita. Sunt oameni, străini, cunoştinţe, amici, prieteni şi partea proastă, tovarăşi într-un singur cuvânt. Urăsc oamenii, atâtea feluri de oameni şi mai toţi cu multe fete dar de fapt văd tot mai mulţi cu două clasice. Perversitate şi subînţeles sau cunoscutul interpretări, care-i faza? De ce atât de multe subînţelesuri şi jocuri de cuvinte pentru un avantaj? Vrem să fim de succes şi nici măcar nu cunoaştem termenul sau ne facem că ştim mai tot şi asta este doar o interpretare mică.
Se ţipa multe, se râde mult, ne batem joc, iubim şi trăim ca în poveşti, de fapt este doar un vis ce încercam să îl creăm şi ne batem joc de el singuri! Unii îşi revin, le mai dă două palme viata sau diferit… Cunoasteţi!

Principii şi moravuri, idei preconcepute, prostie, naivitate, om priceput, deştept sau isteţ. Îmi plac, dar zic că s-a uitat ce înseamnă prostie şi se foloseşte dar mai ales, se încurcă prostia cu naivitatea, isteţ cu deştept.

Timp liber, vacanţă de două ori pe an, răsfăţ, viaţa. Cobor din norii de cuvinte.
Un fel de creaţie, o minte nebună, ciudată sau stranie, poţi spune orice, accept şi ridicol căci sunt sau pretind. Ameţesc eu în primul rând căci asta îmi place, să fiu într-o stare de bine şi fericit, unde o avem cu toţii, de când ne naştem. De când eram bebe, ţipăm, urlam, plângem, dureri de cap, sau foame şi cu timpul ce trecem, ne adaptăm. Plângem pentru a obţine, urlam dacă nu vi se dă, într-un fel sau altul cred că profităm tot mai mult chiar şi de noi înşine. Prostesc spunând asta şi pot continua. Sfârşit!

11:11 Pasiune

Posted: 17 Noiembrie 2015 by noridecuvinte in Viata in doi
Etichete:, , , , , ,

Am să mă întorc în trecut şi am să te iubesc cum trebuie.
Că acum, numai că în continuu, fără să mă opresc.
Ştiu că am greşit că mai mult eram cu mine şi vroiam să stau cu tine.
NU contează! Punem virgule prea multe,
Ne aşteptăm şi aşteptările ne fac să doară.
Spunând asta în mintea mea tâmpită,
Te am cicălit foarte des pentru nimicuri
Îmi spuneai şi tu în alte ordine de idei aceleaşi lucruri.
Ajungeam să ţipăm şi să ţipăm unii la alţii degeaba.
Prin venele noastre se scurgeau lacrimile căci din ochi tăi roşii vedeam numai negru.
Fără sens, cuvinte aşa şi certurile într-un nor plin de cuvinte, am oprit totul.
Aşa văd mereu, nu am cum să nu mă abţin să văd ce este în faţă, energia mă ajută, tu mă ajuţi.e82a1849687778c4e259ae51d7d97a62

Uitându-mă atent la  tine, te simt şi aştept să simt ceva din tine. Un zâmbet, un sărut, o mângâiere, apoi încep şi eu să te apropii. La început credeam că este fantezie şi m-ai luat de mână şi zumzete au urmat.
Mă atragi, mă poţi sfărâma, căci simţurile îmi cresc şi apoi mă gândesc când să încep şi eu. Te aşez mângâindu-te cu puţină iasomie, floarea mea preferată, un miros care îţi surâde. Pasiunea tot creşte, incredibil. Ai început să îmi vorbeşti în şoaptă zicând: ufff Ce îţi trebuie să te apropii?!
Amorul… sub cerul viu spre răsărit, pe cearceaful de lângă foc, în lumina de la stele… dragoste
Am să mă întorc în trecut când eram străini, astea au fost înainte. Amintindu-mi acum ce se întâmpla până să te îndrăgesc mai mult, ca apoi să îmi dau seama că suntem noi, prieteni şi iubiţi.